Pentru că nu te vei schimba niciodată. Nu în bine, cel puţin. Pentru că n-ai cum să te schimbi. Pentru că mă sufoci zi de zi, oră de oră, minut de minut. Pentru că te-am iubit şi ţi-am luat apărarea când alţii te urau, dar m-ai răsplătit numai cu pumni în gură. Nu e vina ta, ştiu, numai asta ai de oferit. Pentru că mi-era dor de tine când nu eram împreună, dar acum aş vrea să fiu oriunde altundeva. Pentru că am obosit să cred în minuni, în promisiuni goale, în minciună. Pentru că mă înconjuri cu atâta imbecilitate încât uneori îmi vine să urlu, să plâng şi să dau picioare-n garduri de necaz. Pentru că nu mă laşi să cresc, să trăiesc, să fiu fericită.

Pentru toate astea şi pentru multe altele, vreau să ne despărţim.

România, te urăsc. De azi nu mai sunt a ta.