Pe ecranul telefonului mobil pe care îl freci inconștient de față toată ziua sunt bacterii mai multe și mai variate decât într-o toaletă nespălată de un an. Periuța de dinți cu care crezi că faci lucruri bune pentru interiorul tău e de fapt o colcăitoare de microbi, iar unii dintre ei provin din cealaltă extremitate a corpului. Când pui mâna pe o bară în autobuz, e ca și cum ai scormoni prin gunoi la Glina, pentru că mijloacele de transport în comun nu se dezinfectează niciodată. Te duci la fast food și vrei să te speli pe mâini înainte să apuci cartoful și să-l duci la gură, dar mai bine te abții, dacă nu reușești să deschizi ușa cu cotul la întoarcere și vei atinge *inserează aici sunete dramatice* clanța?

Apropo de clanțe, aveam la țară un vecin care a intrat în istoria mea pentru că mama îmi povestea mereu de obsesia lui pentru igienă. Om profund rural, de altfel: se spăla o dată pe săptămână vara și bilunar iarna, dar ștergea zilnic clanțele din toată casa cu spirt. S-a dus pe la 60 de ani, l-a trădat inima. Un băiat de-al lui a spus nu nemuririi pe la 40, extenuat din cauza unor afecțiuni multiple și variate. Nici a treia generație nu părea să o ducă prea bine – când eram mică și nu eram ocupată să mănânc pământ, mă jucam cu nepoata microbofobului. Avea o fizionomie cel puțin ciudată, la care te izbea proporția nefericită a picioarelor. Caracteristică genetică, accentuată din părinte-n copil. Am văzut-o de curând – a mai crescut per ansamblu, e la un ambițios 1.60, din care membrele inferioare ocupă în continuare neliniștitor de puțin.

Eu merg zi de zi cu transportul în comun, pentru că atâta-mi permit momentan. După cum remarca cineva într-un comentariu elaborat la adresa mea, sunt “ruptă-n cur” în țara-n care și vânzătorii de la Mic.ro au curaj să-și cumpere mașină pe credit. Studiile empirice au arătat că, și în aceste condiții vitrege pe care rar le mai suportă cineva în ziua de azi, expusă permanent tuturor virusurilor din București, răcesc de 2-3 ori pe an. Cam la jumătate față de posesorii de mașină pe care-i cunosc, oameni pentru care autobuzul sau mersul pe jos sunt excentricități vulgare. Și asta pentru că mie îmi crește imunitatea, în timp ce vouă vă scade inteligența. Gecile și paltoanele sunt pentru sărăntoci, doar trebuie să se vadă valoarea pe voi când intrați undeva. Haine subțiri, lejere, de primăvară în toiul iernii, adidași în loc de bocanci, mănuși și fulare lipsă, iar când părăsiți coaja de ou cu temperatură constantă de 25 de grade, vă îngheață și inima-n piept. Trist moment, mii de ani de evoluție și ăștia tot n-au inventat mașini slim fit, oul protector în care să se întoarcă puiuții când le e greu, mult prea greu afară.

Ce voiam să zic de fapt e că le-aș recomanda celor care au rumegat această campanie să nu se reproducă vreodată. Chiar nu e nevoie. Ați reușit să faceți mai mult rău în 30 de secunde decât reușesc criminali în serie în 30 de ani. Din cauza voastră, o să se inventeze roboți de unică folosință care să ne șteargă la fund și apoi să se autodistrugă și o să apară meserii murdare, plătite cu sporuri rușinoase, precum “deschizătorii de uși”, “suflătorii de muci”, “prinzătorii de flegme”.

Oricum, deja mulți dintre noi sunt de acord: pericolul numărul 1 al vieții nu e moartea; sunt
germenii . Mă duc să-mi dezinfectez degetele cu spirt, probabil chiar în aceste momente dramatice sunt luată cu asalt de miliardele de microbi care zac parșiv pe tastatură.