Erau un cuplu inteligent, frumos, fermecător (la feminin) și potent financiar (la masculin). Ultima oară am văzut-o în noiembrie, anul trecut. Disperarea îi purtase până în Brazilia, la vraciul-chirurg descins din istoria întunecată a medicinei. Părea întremată, semnele bolii chinuitoare dispăruseră ca prin minune. Pentru a doua oară, mi-a reproșat că-s prea slabă. Ironic, să ai mai puține kilograme decât un bolnav de cancer. M-am supărat, ca de fiecare dată când se uită lumea la mine pieziș, de parc-ar vrea și ei să fie înalți și slabi și perfect croiți pentru orice haină.

Prin primăvară, am aflat că lucrurile se înrăutățiseră…
Știi, psihicul nostru e ciudat. Întodeauna ne vom mira și vom spune “Dar l-am văzut ieri/acum o lună/acum 15 ani, nu avea nici pe naiba, și acum nu mai e?!”. Purtăm în noi ultima imagine pe care ne-o amintim și, de cele mai multe ori, poate că așa e mai bine. Nu am văzut-o dărâmată de boală, nu am văzut-o acoperită de bocete îndoliate… Pentru mine, e femeia care fuma, sfidându-și celulele, în timp ce ne recomanda un rimel nou.

E drept, nu am înțeles niciodată de ce l-a acceptat în viața ei pe el, potentul financiar, în afara motivului evident de care îmi venea greu să o cred capabilă. Pentru că banii veneau la pachet cu o altă cultură, un strat adipos bine îngrijit, ochi cețoși, paranoia, aroganță, trăsături dure, imaturitate. Poate nu îl cunoșteam îndeajuns…

Doliul s-a purtat pe Facebook. Poezii în engleză, fotografii-tribut, statusuri și melodii triste. Pentru că unii oameni simt nevoia să-și exterioreze suferința, să dea cu ea de toți pereții virtuali, până când vor renaște din like-uri și comentarii pline de compasiune.

Toți vrem să credem că viața s-ar opri puțin în loc fără noi. Puțin, o eternitate, cuvintele sunt doar detalii. Nu aș spune nimănui să fie fericit fără mine – aș vrea să-mi simtă lipsa cu fiecare bătaie a inimii, așa cum i-aș simți-o și eu. Sper să nu aflu niciodată dacă treci peste moartea unui iubit ca peste un sughiț sâcâitor. Permiteți-mi, totuși, să am rezervele mele.

Au trecut o vară și o toamnă fără ea. Îmi doresc să fie într-un loc frumos, fără acces la Facebook, să nu vadă cum jalea și depresia lui s-au transformat în mugur de iubire. E din nou noiembrie, luna în care am văzut-o ultima dată, puternică și încrezătoare. El este într-o relație cu o blondă frumoasă; 10 people like this. Poeziile cu îngeri și viața de apoi au făcut loc versurilor de iubire nouă.

Viața merge mai departe.

…Mă scuzați, eu am amețit, oare pot să cobor la prima din acceleratul vesel?