La entrée, degustăm un amestec fad de lumânări, bărbi evlavioase și povești despre semnificația evenimentului pe care îl celebrăm astăzi, lucru un pic deplasat pentru noi, oamenii normali, dar de un real ajutor pentru frații noștri barbari care n-au descoperit nici măcar săpunul sau pasta de dinți, ce să mai vorbim de Dumnezeu.
La felul întâi, servim puțin din vacanțele altora, mirosim all-you-can-eat bulgăresc și citim satisfacția din ochii celor care au plătit 100 de euro pe sejur, dar au mâncat de 300, ca niște oameni cu principii sănătoase. Adulmecăm și puțină aromă de munte, aceiași turiști în teniși și treninguri foiță de ceapă care se așteptau să descopere vara pe platoul Bucegilor. Cu zăpada-n ciorapi, am vrea să poposim și la un grătar strașnic, pe marginea unei șosele, dar ce păcat că plouă și doar niște cheflii au făcut bucate fripte, cu zeamă de nor. Ne mai dregem cu câteva ouă roșii și puțin cozonac neaoș, din Bucovina, de la Maramu’ – acele plaiuri de poveste unde tradiția s-a păstrat, de fapt singurele locuri din țărișoara asta care au scăpat neatinse de molima desfrâului, acum și în vecii vecilor.
Că tot am pomenit de cele nesfinte, iată-ne ajunși și la felul doi, de altfel și partea cea mai consistentă a serii. Sub sloganul “Nici o sărbătoare fără #buci”, și de Paștele ăsta suntem tratați regește, cu codițe apetisante de iepurași, cu coapse bronzate, urechiușe roz obraznice, sânișori sufocați zbenguindu-se jucăuș. Tinerii, tinerii. Of, tinerii, care-o taie de la biserică fix la club, sau nici măcar nu mai trec pe la biserică, și se îmbată și dansează și petrec. Nu-i nimic, îi mestecăm hulpav și pe ei (ele!) și trecem mai departe.
După o asemenea masă copioasă, nu putea să lipsească din meniul fix al sărbătorii tradiționalul desert al apelurilor la ambulanță. Câte au fost, care e trendul față de anul trecut și față de Crăciun, Florii și Sfântu’- Așteaptă; câți s-au îmbătat, câți s-au îndopat, câți au capitulat de tot, fără să mai învie. C-așa-i în viață, mâncarea și moartea nu-s neapărat pe felii diferite.
Și dacă ne-a picat greu răsfățul mediatic de Paște, mai ancorat în tradiție decât oul bucovinean și barba călugărească, nu-i nevoie să facem o tragedie din asta. Nu ne-a pus nimeni să băgăm atâta-n noi, ca idioții. Greșeala e de partea noastră, la fel ca anul trecut, la fel ca anul ce va să vie. Doamne, iartă-ne!
Recent Comments