Puttycat’s Den

Pe ecranul telefonului mobil pe care îl freci inconștient de față toată ziua sunt bacterii mai multe și mai variate decât într-o toaletă nespălată de un an. Periuța de dinți cu care crezi că faci lucruri bune pentru interiorul tău e de fapt o colcăitoare de microbi, iar unii dintre ei provin din cealaltă extremitate a corpului. Când pui mâna pe o bară în autobuz, e ca și cum ai scormoni prin gunoi la Glina, pentru că mijloacele de transport în comun nu se dezinfectează niciodată. Te duci la fast food și vrei să te speli pe mâini înainte să apuci cartoful și să-l duci la gură, dar mai bine te abții, dacă nu reușești să deschizi ușa cu cotul la întoarcere și vei atinge *inserează aici sunete dramatice* clanța?
Read the rest of this entry »

Eram deunăzi într-un cabinet de recoltare a sângelui, această anticameră a morţii pentru bărbaţii de pretutindeni. Se lucra la 2 ace, aşa că în timp ce din mine se scurgea ketchupul, în partea cealaltă a camerei o altă asistentă se chinuia să facă acelaşi lucru pe doi mini-oameni de vreo 3 ani, aduşi de mama lor. Prima a fost fetiţa, care nici măcar nu a crâcnit. Când a venit şi rândul lui, băieţelul a început să urle şi să se zbată de parcă-l aruncase cineva în groapa cu furnici. Mă gândeam că i-o fi spart ceva pe-acolo, i-a scăpat acul până-n os, năroada aia omoară copilul. Când colo, nu-l atingea nimeni nici măcar cu un fulg, dar asta nu l-a împiedicat să urle un sfert de oră până a obosit şi s-a lăsat înţepat.

Read the rest of this entry »

Terminați cu prostiile astea de hipsteri rarefiați intelectual. M-am săturat să aud cât de frumos e răsăritul, marea, copilul care aleargă către mare, colindele cântate cu familia sub cerul liber, la -10 grade. Cum, colindele se cântă într-o casă încălzită, lângă un brad de 300 lei crescut de olandezi? Eu credeam că astea-s moca, de la spiridușii lui Moș Crăciun! Nimeni nu admiră frumusețea nemărginită a vieții și a naturii când nu a mâncat de 3 zile și n-are unde dormi. Sau poate voi ați întâlnit și boschetari fericiți?
Read the rest of this entry »

Erau un cuplu inteligent, frumos, fermecător (la feminin) și potent financiar (la masculin). Ultima oară am văzut-o în noiembrie, anul trecut. Disperarea îi purtase până în Brazilia, la vraciul-chirurg descins din istoria întunecată a medicinei. Părea întremată, semnele bolii chinuitoare dispăruseră ca prin minune. Pentru a doua oară, mi-a reproșat că-s prea slabă. Ironic, să ai mai puține kilograme decât un bolnav de cancer. M-am supărat, ca de fiecare dată când se uită lumea la mine pieziș, de parc-ar vrea și ei să fie înalți și slabi și perfect croiți pentru orice haină.
Read the rest of this entry »

A fost odată ca niciodată un român care a trecut balta ca să muncească la capitaliştii obezi. Sau s-a oprit mai aproape, prin Franţa la cerşit, prin Anglia la şmanglit, prin Germania la însuşit bunurile altora. Detaliile chiar nu-s importante, esenţial e că a trăit o perioadă în afara patriei-mume.

Alţi români, mai ghininioşti, îşi permit doar un olinclusiv la prietenii bulgari, o raită pe la greci sau o maximă extravaganţă în Turcia. Întorşi acasă după o săptămână de huzur şi îndopare cu stil, mai trăiesc în amintirea zilelor petrecute peste graniţă. Doar puţin, cât să arate oricui cele 500 de poze făcute pe marginea piscinei, sub palmier (marea-i pentru fraieri fără valoare) şi să povestească pe îndelete câte feluri de mâncare avea bufetul suedez.
Read the rest of this entry »

Pentru că pe mine nu mă provoacă nimeni la nimic și pentru că oricum sunt forever alone pe parceluța mea, am decis să mă provoc singură! Așadar, ce motive ai avea să nu îți cumperi un telefon inteligent?

1. Banii. Dacă trebuie să economisești luni întregi să-ți iei un telefon sau, și mai rău, te bagi să-l iei în rate (cu abonament dedicat), poate că un Nokia de 200 de lei e totuși o alegere mai înțeleaptă pentru tine. Știu, și eu aș vrea un castel în Franța, dar nu cred că pot să-l cumpăr în viața asta nici dacă aș fi implicată într-un scandal murdar cu politicieni. So get over yourselves. Și, ca regulă generală: dacă nu ai un venit lunar care să acopere costul smartphone-ului plus necesitățile din acea lună, abține-te. Nu te obligă nimeni să îți accepți limitele, dar primul pas, de bun simț, e să le înțelegi.

Read the rest of this entry »

PASUL 1. Ia-ți învelitori de picioare UGG. Nu vreau să le numesc cizme, din respect pentru încălțămintea adevărată. “Da, dar sunt așa de comode și de pufiloase!” Știu, anul trecut chiar am încercat să mă conving și eu asta, în disperare de cauză (plecam de revelion în Budapesta și se-anunța o mini-eră glaciară iar eu eram ca un dinozaur în chiloți; stai, fără chiloți). În fine, voiam neapărat ceva anti-sloi să-mi compenseze circulația periferică leneșă, așa că m-am tot sucit și m-am învârtit pe lângă o grămadă de UGG-uri. Deși picioarele mele erau în extazul moliciunii călduroase, ochii tot nu se puteau obișnui cu atâta urâțenie. Până la urmă am găsit niște pufoșenii clasice, care nu arătau de parcă ar fi fost făcute pe genunchi de un eschimos ciung și miop. Concluzia: există alternative la fel de confortabile și mult mai estetice.
Read the rest of this entry »

Eu nu cred că uniunea temporară dintre Amsterdam și omul de mai jos ar trebui să aibă loc. Sau că fetele ar fi trebuit să voteze acest zâmbet cu cipilică și eșarfă. De ce? Ei, dragii babei, să vă spun o istorioară amuzantă în mai puțin de 10.000 de caractere și fără intenția de a vă vedea chiloțeii.

Se făcea că era o seară friguroasă de octombrie și stând eu la gura sobei, frământată de probleme-n dragoste imaginare, îmi vine ideea de a posta pe twitter dublu direcționat. Target 1: sursa scâncetelor din corazon (parafrazez ce-mi zice el cu duioșie adesea); target 2: oricine mai pică, wannabe trolls are not picky.
Read the rest of this entry »

Și prin romi nu mă refer la românii din Franța, căci atunci aș fi scris cu doi de “r” și-aș fi riscat să mă linșeze vreun blogger cu motocicleta. Pf, ce coșmar!

Sunt ei, oamenii din spatele ciucalăților patriotice. Cei care au aruncat o bombă azi, prinsă din zbor de o grămadă de oameni dornici să scrie al patrulea articol din graficul zilei, cu SEO inclus + bonus de imagine. Hai să uităm că 364 de zile scriu că românii-s izvor nesecat de geniu. Astăzi vom vedea cu toții mai departe! Pun și eu umărul la campanie. Accept Provocarea Rom! Ești mișto rău, fratele meu alb!
Read the rest of this entry »

Nu vreau să fiu ipocrit, mi-ar plăcea să am şi eu un cont la bancă, o casă frumoasă şi un automobil bun, din care să nu curgă piesele, ca din al meu. Nu dispreţuiesc câtuşi de puţin bucuriile “vulgare”, legate de confort, de atributele civilizaţiei. Problema e alta. Îmi e greu să mă împac cu un anumit cult al reuşitei, al succesului, care transformă în “afacere” totul, prietenia, cultura, conversaţiile zilnice. Mă îndoiesc că, în accepţiunea pe care i-o dau pragmaticii, “a reuşi” înseamnă, cu adevărat, a da existenţei un sens. Pot pricepe că filosofia celebrului time is money a creat prosperitatea Americii, dar înţeleg mult mai bine filosofia hamalului care, într-o dimineaţă, în gară la Napoli, când l-am rugat să-mi ducă valizele, mi-a răspuns zâmbind: “Nu, domnule, azi am mâncat”.

(Octavian Paler – Don Quijote în Est, 1993)
Read the rest of this entry »